Depresia: o boală sau un strigăt de ajutor al sufletului?

Încă din timpuri, străvechi depresia a fost definită ca fiind o durere morală (Hippocrate).

 „De unde vine acest soare negru? Din ce galaxie nebună razele sale invizibile și apăsatoare mă țintuiesc la pământ, la pat, la muțenie, la renunțare?” (Julia KRISTEVA).

Indiferent de forma de depresie descrisă în literatura de specialitate, este vorba de o durere emoțională profundă și adesea foarte adânc îngropată de către subconștient, dar care, la un moment dat, ține să fie văzută.

Și atunci omul devine din ce în ce mai trist, neputincios, are tendința de a se izola, este organic obosit, nu mai poate dormi, manifestă tot felul de tulburări la nivel fizic (digestiv, respiratorii, dureri de spate, migrene, amețeli, palpitații), se simt inutili, nedemni, anxietatea (frica) este aproape omniprezentă. Când toate acestea persistă în timp, fără a avea un ajutor, își pierde speranța în viață și gândurile suicidale îi dau târcoale.

Mai mult sau mai puțin, fiecare dintre noi a trecut în viață prin cel puțin un moment depresiv: când am pierdut pe cineva drag, când ne-am despărțit de partener sau de prieteni importanți, când lucrurile nu au mers tocmai bine la job, când am aflat despre o boală greu de tratat etc.

Unii au resurse interioare pentru a depăși această stare, însă pentru alții câteodată un eveniment minor îi adâncește în cele mai întunecate tenebre ale minții lor.

Mi-am pus întrebarea ce face diferența între aceste categorii de oameni?

Parcurgând cursurile doctorului Joe DISPENSA, am găsit răspuns la această întrebare, dar și o cale prin care oamenii depresivi pot fi ajutați „să iasă la lumină”.

Se știe că depresivii trăiesc în trecut, iar anxioși în viitor, făcându-și în permanență griji pentru ce va urma.

Știți cum funcționează creierul uman?

CREIERUL este MINTEA (cunoașterea, intelectul) în acțiune.

Orice gând pe care îl avem este purtătorul unui mesaj și reprezintă și o anumită formă de energie.

Fiecare gând creează în creier o rețea neuronală (adică mai multe celule nervoase care se leagă între ele și transmit un mesaj), astfel încât creierul uman este format din zeci de mii de centri nervoși (rețele de neuroni) activate de gândurile noastre, fiecare centru având propria frecvență și energie.

Știți câte gânduri avem zilnic? 60-70 de mii în 24 de ore!

Vă dați seama câtă gălăgie este în psihicul nostru, vă puteți imagina 60 de mii de zone din creier care funcționează fiecare în felul ei?

Dacă gândurile sunt similare, sau au o legătură emoțională între ele, se creează alte conexiuni între rețele de neuroni. Creierul activat va elabora o serie de compuși chimici (hormoni) care vor produce în corpul în sentiment (o emoție).

În acest fel învățăm corpul să înțeleagă ceea ce mintea a înțeles la nivel intelectual (prin analiză)

Putem spune astfel că gândurile sunt MONEDA CREIERULUI în timp ce emoțiile sunt MONEDA CORPULUI.

Un gând va genera un anumit comportament, care la rândul său va genera o anumită experiență, ce ne va produce o anumită emoție, care și ea va genera anumite gânduri.

De exemplu: mă gândesc că nu arăt bine (sunt gras) și voi face tot posibilul să ascund acest aspect al corpului meu: îmi iau haine largi, mă îmbrac în negru…, dar întâlnesc un cunoscut care îmi spune: „Vaaai, cât te-ai îngrășat!”. Mă voi simțit rușinat,  poate vinovat că nu sunt capabil să slăbesc, frustrat în raport de ceilalți, ceea ce îmi va întări gândul că nu arăt bine.

Celulele nervoase care se activează se conectează și creează TIPARE NEURONALE.

Astfel ne programăm creierul, creăm programe automate prin seturi de gânduri, comportamente, emoții.

Comportamentele, experiențele, emoțiile și gândurile ne creează PERSONALITATEA.

Numai că 90% din gândurile noastre sunt similare cu cele din ziua precedentă (pentru că vin din experiențe din trecut), astfel încât 90% din personalitatea noastră până la 35 de ani este pe pilot automat datorită programelor automate instalate în creier, acestea condiționând și corpul.

La foarte mulți dintre noi această condiționare a fost creată în trecut de emoții precum VINOVĂȚIE, RUȘINE, FRICĂ, FRUSTRARE, INADECVARE, ÎNDOIALĂ, NESIGURANȚĂ – și când mă refer la trecut este vorba de o serie de experiențe trăite în copilărie, când ne construim tiparele neuronale.

Cu cât mai puternică este o emoție pe care o simți vizavi de o experiență din trecut, cu atât ești mai atent la cauzele ei din mediul extern. Este ca și cum creierul face o fotografie, generând o amintire care va produce anumite emoții și, paradoxal, 50% dintre aceste amintiri nici măcar nu sunt reale.

Și atunci ce avem de făcut?

Trebuie să învățăm să „smulgem” creierul și corpul din trecut…

Când devenim conștienți de gândurile inconștiente începe SCHIMBAREA!

Când înțelegem CE? și DE CE?, cum să rezolv devine mai ușor.

Aici intervine rolul meu, al psihoterapeutului.

Identificarea tiparelor disfuncționale este un prim pas în terapia depresiei.

În momentul în care persoana înțelege că ceea ce a cauzat starea actuală reprezintă evenimente din trecut și începe să fie ancorată la prezent, intenția, gândul (de exemplu: VREAU SĂ FIU FERICITĂ ACUM), va adăuga noi modele în „țesătura materiei cenușii”, ceea ce va genera noi comportamente, noi experiențe, compuși chimici generații vor fi preponderent hormonii fericirii (dopamina, endorfina, oxitocina, serotonina) și nu hormoni tristeții (adrenalina, noradrenalina, cortizolul) ceea ce va duce la activarea de gene în noi moduri, la rescrierea programului biologic, rezultând sănătate psihică și fizică.

Odată create, aceste noi rețele trebuie consolidate prin repetiție, de aceea un program prestabilit de întâlniri cu „doctorul de suflet” este important.

Este ca și cum, în urma unui accident grav, am rămas paralizați și acum învățăm din nou să mergem.

În ajutorul pacientului cu depresie vine acum o terapie inovatoare: TMS  (stimulare magnetică transcraniană), aceasta constând în aplicarea unor curenți de o anumită frecvență și amplitudine la nivelul cortexului prefrontal, având rolul de a destructura circuitele neuronale disfuncționale și a stimula formarea unor alte circuite.

TMS împreună cu psihoterapia oferă o rază de speranță și reale șanse de vindecare persoanelor care se confruntă de mult timp cu depresia.

Putem transforma împreună tristețea în fericire și în bucuria vieții! 

Emilia

Previous Post
De la microcosmos – la macrocosmos
Next Post
Care este sursa profundă a autosabotajului în viața oamenilor?